joi, 19 decembrie 2013

Compunere despre "Femeie"

Pe e-mail primesc destul de multe tampenii pe care le trec rapid in "spam". Cateodata apar insa subiecte interesante. Povestioara de mai jos a ajuns in urma cu cateva zile in inbox-ul meu si o postez pentru ca este nostima si interesanta ca perspectiva de a privi lucrurile.


COMPUNEREA LUI GIGEL DESPRE FEMEIE (primită prin e-mail):

Femeia este o fiinţă, pe care Dumnezeu a lăsat-o pe pămînt după chipul şi asemănarea lui, deşi toţi o preferă după chipul şi asemănarea lui Pamela Anderson. De fapt şi femeia este tot un fel de Dumnezeu, căci pe pământ e atotputernică. Nimic nu se face fără ea: nici politică (vezi madam Thatcher), nici vâlvă (vezi Mrs Hillary Clinton), nici miliarde (vezi madam Rotschild), nici copii (vezi mama).
Femeile sunt de două feluri: tinere şi foarte tinere. 
Cele mai în varstă intră în categoria „femei bine”. 
„Femeile bine” sunt acelea care au împlinit 50 ani şi de fapt merg pe 39. Oricum, la femei nu are importanţă vîrsta, ci cosmeticele, fiindcă fiecare produs cosmetic acoperă 2-5 ani. Aşa că dacă o femeie foloseşte 20 de cosmetice poţi să spui despre ea că nici nu s-a născut încă, deşi primeşte deja pensie.
Femeia este subiectul celor mai multe cîntece de dragoste, de aceea dragostea este întotdeauna un cîntec. Tata spunea că fără femei nu se poate trăi, iar cu femei este imposibil de trăit. Cea mai mare calitate a femeii este zestrea. Cel mai mare defect al femeii este maică-sa. Dar aşa cum inventatorii au inventat avionul fără pilot, revolverul fără zgomot, tot aşa se încearcă o altă invenţie: zestrea fără nevastă şi soţ fără soacră. Cred că cel care va pune la punct aceste două mari invenţii va primi Premiul Nobel pentru Pace.
Femeile se pot împărţi, după cum spune unchiul Costel, în alte trei categorii: 
femeile care au suflet şi sunt stimate, cele care au caracter şi sunt admirate şi cele care au "nu-ştiu-ce" şi sunt căutate. Eu nu ştiu de ce sunt căutate, că doar nimeni nu se joacă cu ele de-a v-aţi ascunselea, ci de-a v-aţi găsitelea. Unchiul Costel îi şoptea lui tata despre una: „Ce mi-am căutat mi-am găsit, iar acum mi-e frică să nu-mi găsească ceva şi medical”.
Femeia este de genul feminin, deşi unele poartă pantaloni, după cum unii bărbaţi sunt de genul masculin şi poartă şorţ de bucătărie. Femeia, spune legenda, s-a născut dintr-o coastă. De aceea se pricepe atît de bine să mişte şoldurile. Prima femeie care a păcătuit a fost Eva. A doua femeie au fost toate celelalte.
Cică Eva a păcătuit cînd a muşcat din măr. E posibil să fie adevărat, fiindcă într-o seară, cînd mama era plecată de acasă, l-am auzit pe tata, care era cu o vecină în salon, strigîndu-i: „Ho, nebuno, nu mă muşca!”. Probabil că pe întuneric l-a confundat pe tata cu un măr. Într-adevăr, cînd a ieşit el din cameră, avea urme de muşcătură pe gît, exact acolo unde este mărul lui Adam. Pe urmă, ca în Biblie, tata i-a şoptit vecinei: „Acum pleacă repede, că dacă vine acasă şarpele, s-a zis cu noi!”. 
Eu l-am întrebat: „Despre ce şarpe vorbeşti, că acasă nu trebuie să vină decît mama!”.
Enervat, tata mi-a plesnit două palme, de m-am văzut cu toţi sfinţii, aşa cum scrie la Biblie. Cînd s-a înapoiat mama, i-am cerut să-mi explice legenda. În loc să-mi explice mie, i-a explicat lui tata, după care l-a gonit din Rai şi abia după două luni s-a întors.
Atat ştiu despre femei. Pentru rest am să mă uit pe gaura cheii.

sâmbătă, 30 noiembrie 2013

Bani ascunsi. Despre sotii si incredere

Pentru ca discutam despre banii comuni, astazi voi povesti despre un fenomen pe care il vad tot mai des: banii ascunsi. Sunti sigura ca si voi ati intalnit persoane care pastreaza diverse sume de bani "fara stirea sotului/sotiei". Nu gasesc ca este normal ca intr-un cuplu sa existe un astfel de comportament. 

O femeie are intr-adevar nevoie sa ruleze sume frumoase - va gasi in permanenta cate o nevoie a caminului sau a familiei. Ea este persoana care se ocupa de cheltuielile "administrative": aprovizionare cu alimente si bunurile de consum ale casei, plata utilitatilor etc. Desigur, exista si barbati care fac acest lucru, dar majoritatea se va limita doar la plata facturilor iar un procent infim va prelua listele pentru cumparaturi.
Prin urmare, femeile au de-a face cu cel mai mare rulaj de bani: sunt cheltuieli inevitabile, zilnice si saptamanale. Desigur, la finalul lunii pot ramane destui bani in plus, din aceste activitati. Bani pe care, unele femei prefera sa ii treaca sub tacere, considerandu-i ca bani pentru "zile negre"sau cheltuieli neasteptate". Desigur, exista si alte surse din care aceste femei isi pot rotunji pusculita astfel incat sumele sa fie destul de mari. Iar atunci cand li se cere o suma de bani - sunt mai mult decat dispuse sa iti ofere: scapa de grija ascunderii lor pentru o perioada. Uneori insa, acestea cer dobanda pe banii imprumutati. Prima optiune nu mi se pare morala. Cea de-a doua este si ilegala.

Sfatul meu, pentru cazul in care va intalniti cu astfel de situatii - "iti dau bani dar sa nu stie al meu"; "te imprumut dar sa nu spui o vorba sotiei mele"- este sa refuzati politicos. Mai bine cautati o alta sursa pentru a va imprumuta decat sa deveniti complici la inselatoria unei persoane pe care o cunoasteti.
Pe langa asta, in momentul cand sotul respectiv isi va da seama ca o parte din banii comuni sunt dositi, increderea in cuplu se spulbera. Iar cel care va fi pus la originea necazurilor veti fi voi, cei care ati comis o "indiscretie".
Exista si un revers al medaliei: o tanara doamna, casatorita cu un barbat instarit, ajunsese sa fie santajata de cel caruia ii imprumutase bani: un vechi prieten de familie. Acesta, ii ceruse cateva sute de euro imprumut. Greseala femeii (care stia ca sotul nu agreeaza sa dea bani cu imprumut) a fost sa ii spuna acest lucru. Prietenul a refuzat mai apoi sa inapoieze banii. Chiar mai mult, de la sume mici a trecut rapid la sume din ce in ce mai mari pentru a pastra secretul. Intr-un final, femeia a povestit sotului ce se intamplase si faptul ca era santajata. La o discutie mai aprinsa, din dorinta de a se razbuna, santajistul a spus ca femeia prestase  si anumite "servicii" pentru a pastra secretul. Ceea ce a rezultat a fost un scandal monstru la care au luat parte familia, vecinii si Politia. 

Desi omul a recunoscut ca mintise, relatia intre cei doi soti a fost distrusa iremediabil. S-a ajuns la divort si scandal monstru in vazul lumii, de fiecare data cand se vedeau: cei doi soti si prietenul lor foarte bun. Relatii construite in multi ani au disparut din cauza unei indiscretii prostesti si a unei situatii stupide, care s-a iscat din dorinta de a avea bani multi, castigati usor.



vineri, 29 noiembrie 2013

Fluturi in stomac


Noaptea de Sfantul Andrei a ramas o noapte magica pentru mine. Cand eram mici, strabunica-mea ne spunea povesti cu fantome si iubiri neintelese. In noaptea de Sfantul Andrei aveam parte de o magie speciala, de povesti si ciocolata cu lapte. Atunci incepeau sarbatorile de iarna.

Povestea de astazi are ca personaje principale doi tineri. Un Andrei si o Ioana, doi tineri frumosi, a caror poveste de iubire a inceput devreme, ca in Romeo si Julieta. Si care urmeaza aproape acelasi scenariu tragic. 

Andrei si Ioana s-au intalnit intr-o clasa de liceu: Ioana, un copil blond cu ochi mari si verzi, fusese transferata dintr-o alta localitate. Andrei, rebelul clasei, ocupa singur ultima banca de la geam. Nimeni nu reusise performanta de a ramane langa el prea mult timp. Cum era singurul loc liber, Ioana a trebuit sa se aseze langa el si sa ii suporte cu stoicism toate prostiile pe care i le spunea si mai ales, pe care le facea, ca sa o convinga sa plece din banca. A incercat chiar sa ii ridice fusta, intr-o gluma de prost gust. Fata chinuita a Ioanei incercand sa il opreasca si piciorul invinetit parca il transformasera in stana de piatra. A realizat ca ceva nu era tocmai bine.
Si pana la urma a aflat: parintii Ioanei se despartisera iar fata si mama ei s-au intors la bunici. Foarte severi, acestia le terorizau pe cele doua femei: pentru ca mama Ioanei nu ascultase si se casatorise cu un barbat pe care acestia nu il acceptasera, viata celor doua era un calvar. Toata ura pe care o aveau impotriva acelui barbat se rasfrangeau acum asupra Ioanei, vinovatul principal de nefericirea mamei sale. Atunci cand mama sa era la serviciu, Ioana se transforma in sclava propriilor bunici si era pedepsita din orice.
Andrei, rebelul fara cauza, simte ca trebuie sa reactioneze cumva la nedreptatea pe care o suferea Ioana. Dar fata este foarte retrasa si timida. Inchisa in sinea ei, Ioana evita contactul cu restul colegilor. Doar cu Andrei mai schimba cateva vorbe, la scoala. Fiind o eleva de nota 10, premianta si olimpica, Ioana incepe sa il ajute pe Andrei cu raspunsurile la teste, cu cateva exercitii la matematica dar si cu pronuntia unor cuvinte la cursurile de limbi straine. Chiar si la sala de sport, unde Andrei era asistent, Ioana il ajuta la diverse probleme contabile.
Pana la dragoste a fost doar un pas. Pana la casatorie, un alt pas: asteptau sa termine liceul si isi doreau mult sa plece la facultate. Din pacate, Ioana nu reuseste sa intre la facultatea pe care si-o dorise si bunicii hotarasc sa ramana acasa un an, timp in care sa munceasca si sa invete pentru o alta admitere. Andrei renunta la studii, presimtind ca suferintele Ioanei si teroarea permanenta in care traia acasa ii vor afecta studiul si pregatirea pentru facultate si doreste ca Ioana sa locuiasca cu el. Parintii lui Andrei, oameni bogati si cu o pozitie buna in societate armeaza un scandal imens. Cand Andrei le spune ca in viitorul apropiat isi doreste sa o ceara in casatorie pe Ioana, vorbele grele incep sa curga.
Ioana si Andrei se iubeau prea mult si erau prea tineri ca sa poata face fata celor doua familii. Parintii lui Andrei ajung la bunicii Ioanei si un scandal monstru trezeste intregul cartier iar bunicii o alunga pe Ioana zvarlind dupa ea cu ce le cadea in mana. Andrei, aflat in preajma printr-o intamplare fericita, o ia si o pornesc amandoi spre parcul din apropiere. 

E vara si e cald. Adierile usoare de vant si briza subtire a fantanilor arteziene le calmeaza sufletele. Protejata de Andrei, Ioana simte ca are fluturi in stomac. Ca o palpaire de aripi, iubirea lui Andrei o face sa uite pentru cateva clipe de necazuri. Simt ca nu pot trai unul fara celalalt. Acasa nu se pot intoarce. Lui Andrei, parintii ii spusesera ca pentru ei este ca si mort. La bunicii Ioanei nu se puteau intoarce: chiar daca i-ar fi primit, Andrei nu ar fi suportat umilintele si teroarea.
- Ioana? Noi nu avem un viitor. Suntem orfani si abandonati. Nimeni nu ne doreste suntem niste morti vii…
- Andrei, eu inteleg deja ca viata asta… nu e pentru noi… Parca am trai in "Romeo si Julieta".
- Vrei sa murim impreuna? Sa ii facem sa regrete?
- Oriunde cu tine, Andrei!


Ultima noapte decid sa o petreaca pe acoperisul celei mai inalte cladiri din oras, aproape de cer si stele. Ioanei, fluturii din stomac nu-i dadeau pace: simtise asta la inceput, cand Andrei o sarutase pentru prima oara si cateva luni mai tarziu, in prima lor noapte de dragoste. Stia ca il iubeste pana la cer si inapoi. Stia ca si el o iubeste dar nu aveau alternative: fara o casa in care sa stea, fara ajutor de la parinti... Prieteni care sa le vina in ajutor nu prea aveau. La miezul noptii decid ca este momentul pasului final: voiau sa pluteasca in gol, spre infinit, impreuna. Sarutarile lui Andrei nu o linistesc iar fluturii din stomac dau nebuni din aripi.
Un pas, inca un pas… si inca unul. Asa emotii parca nu o cuprinsesera niciodata…
- Andrei! Stop! Intr-o strafulgerare, Ioana se retrase de pe margine. In sfarsit, realizase de ce fluturii bateau din aripi in nestire.
- Andrei, trebuie sa ne oprim. Nu putem deveni criminali!
- Ioana, vorbesti fara noima! Ce spui acolo?
- Cred ca vei fi tata, Andrei!

Tanarul ramasese mut de uimire si inca se temea ca Ioana innebunise. Fugira intr-un suflet la o farmacie. Intrara in prima cafenea si, cu ultimii bani pe care ii aveau, isi comandara ceva de mancare. Voiau sa aiba timp destul pentru ca Ioana sa isi faca testul de sarcina.
- Pozitiv.
Pentru prima data in viata, Andrei simtea ca se poate lua la tranta cu lumea intreaga. Nu ii mai pasa de nimeni, cu exceptia Ioanei si a pruncului sau. Au hoinarit toata noaptea pe strazi si au hotarat sa mearga la singura persoana care ii sustinuse: seful lui Andrei, la sala de sport. Voia sa ceara in avans cateva salarii pentru a inchiria o locuinta, iar restituirea lor sa se faca gradual, pe parcursul anului. 
Uimit de planurile pe care doi tineri de 18 ani le pusesera pe hartie, de fermitatea deciziilor luate si hotararea lor de a avea o familie, acesta a fost de acord sa le imprumute banii. Dar erau pentru ei si pentru copil, deoarece locuinta aveau deja: patronul salii locuia singur intr-o casa la marginea orasului. Ramasese singur dupa moartea prematura a sotiei iar copii nu avusesera.

joi, 28 noiembrie 2013

A scrie, scriere. Flori de gand.

"Scrie ca să păstrezi florile gândului tău, pe care altfel le ia vântul." Nu imi aduc aminte cine a spus asta. Dar avea mare dreptate. Ma bucur sa va regasesc dupa o perioada atat de lunga in care nu am publicat.

marți, 22 octombrie 2013

Culmea... soacrei.



Va mai aduceti aminte de "Culmea nesimtirii"? Circulau la un moment dat mai multe bancuri despre "culmi". Unul dintre acestea suna in felul urmator: "Culmea nesimtirii - sa impingi o baba pe scari si s-o intrebi apoi unde se grabeste" 

Acest banc da tonul povestii de azi, in care o tanara pereche incerca sa traiasca in liniste si pace intr-o maaaaaaaare casa. Mircea (asa il chema pe tanarul nostru) este manager intr-o companie de turism si are ca obligatie de serviciu verificarea anumitor sucursale din teritoriu. Luiza (sotia sa) face parte din managementul unei multinationale si are in subordine diverse echipe de specialisti. Avem si personajul "soacra", o femeie din provincie, casatorita tarziu cu un mosneag, fost crai de curte veche si cu punga larga pentru nurii adolescentini. Agreabila cu musafirii, iti era imposibil sa crezi ca aceasta femeie este, in fapt, o scorpie de o rautate inimaginabila. 
Ajunsa "la oras", doamna soacra avea pretentii de inalta educatie si inteligenta. Se dorea a fi o lady desi matrapazlacurile pe care le facea vorbeau fara echivoc despre caracterul sau. Pentru ca nu isi dorise o nora in casa atat de repede (copilul sau trebuia sa mai fecioreasca pana pe la 35de ani), inventa mereu "jocuri" pentru nora. Iar pentru ca nora nu intra in jocul sau, provocarile curgeau.

Vreau sa va povestesc despre ultima provocare, la care am si asistat: Mircea pleaca in delegatie, iar noi, ca fetele, hotaram sa ne intalnim seara la un pahar de vin. Luiza ma invitase, de fapt, sa vad cu ochii mei ceea ce se intampla si sa raman cu ea peste noapte. Ne intalnim si plecam spre casa Luizei. La intrare ne intampina soacra, toata lapte si miere, incercand sa se autoinvite la discutiile noastre. Norocul meu a fost ca incepusem deja sa ii spun ca vom lucra pana noaptea tarziu, la un proiect comun. Cand intru in camerele celor doi, am inghetat. La propriu. In camera nu erau mai mult de 10 grade! Luiza imi spune sa ma fac comoda. Cand vede ca sunt nedumerita si ma uitam ciudat la ea, imi spune: "Stiu ca e frig. Asta se intampla de fiecare data cand Mircea e in delegatie. Soacra-mea inchide centrala iar la ea in camera soba duduie cu lemne. Am incercat sa discut cu ea despre situatie dar cand am intrebat de unde iau lemne pentru foc, a schimbat subiectul, mi-a intors spatele si a plecat. Am cautat toata curtea, nu stiu unde le tine". Eu raman muta de uimire si inteleg acum de ce prietena mea era mai tot timpul racita. Chiar o sfatuisem sa mearga la medic pentru ca racelile se tineau lant. Pun mana pe calorifere - erau aproape reci, cat sa nu te poti plange: doar cateva grade, simteai raceala daca ramaneai cu mana pe ele pret de cateva secunde.

Ne bem vinul asa cum scrie la carte -la temperatura camerei - si intre timp eu comand pizza. Intre timp, prietena mea aduce patura electrica si incepem sa ne incalzim. Vorbim noi, ca intre fete, destul de mult timp, intrerupte din cand in cand de doamna soacra (asculta la usa si, aparent, noi vorbeam prea in soapta). Cum se facuse deja noapte, imi chem un taxi si plec spre casa.

A doua zi, Luiza face febra si e racita. Pentru ca se simtea foarte rau, ramane acasa. Infofolita in paturi, aude cand soacra deschide usa, se uita in dormitor si trece mai departe, inspectand apartamentul. Dupa 10 minute, spre surprinderea ei, isi aude soacra vorbind la telefon cu una din surorile ei, explicand ca "nesimtita de nora-mea nici macar patul nu si l-a facut. A adus aseara o alta panarama si s-au betivanit pe spezele lui Mircea. Amaratul isi petrece viata prin hoteluri si delegatii ca sa o intretina pe pramatia asta". Si afla apoi de planul pus la cale de soacra-sa impreuna cu cele 3 surori: soacra scutea niste bani daca oprea caldura "pramatiei". De altfel, trebuiau sa gaseasca metode pentru a o face sa isi piarda slujba. Sperau ca racelile continue provocate de lipsa caldurii  sa ii faca pe cei din subordinea nurorii sa reclame conducerii faptul ca aceasta imbolnavea cu buna stiinta colectivul. Urmatorul pas pe care il planificau: sa informeze pe unul din sefii Luizei cum ca era bolnava de TBC (pentru ca tusea prea mult, de fiecare data cand racea).
Luiza a tacut malc si s-a facut mica mica intre perne si plapume. A asteptat sa iasa soacra din apartament si m-a sunat sa vin de urgenta pana la ea cu un taxi si sa o astept in strada. A reusit sa iasa afara din casa, pe una din usile laterale si apoi, mi-a povestit tarasenia. Am mers apoi la cumparaturi: paturi si perne electrice, o aeroterma cocheta si minuscula, o pereche de sosoni cu incalzire pentru picioare dar si un fierbator de apa, multe ceaiuri aromate si cafea. Seara, Luiza ajungea acasa si scotea dintr-un sertar al patului plapuma in care se aflau paturile electrice si aeroterma si le punea in functiune. Trecea apoi la fierbatorul de apa si prepara un ceai foarte aromat - incropise un mic bar chiar langa biroul ei.

Cand a venit Mircea acasa, Luiza inca tusea. Incep discutiile despre doctori, raceala continua si tusea sacaitoare. Exasperat o intreaba cum este posibil ca la plecare ea sa fie sanatoasa, iar la intoarcere sa fie atat de bolnava, insinuand ca Luiza ar face asta intentionat. Replica Luizei: "Chiar! Cum o fi posibil?!".  
Soacra pune si ea gaz pe foc: Luiza ar trebui sa se controleze, poate are o boala grea, pe care medicii nu sunt capabili sa o depisteze si nu ar fi corect sa imbolnaveasca pe toti ai casei. Iar cum la ea vin foarte multi prieteni, ar fi bine ca Luiza sa ramana in camera pe toata durata vizitei acestora: soacra nu voia sa i se reproseze ca i se imbolnavesc prietenii de fiecare data cand se intalnesc.

Seara, ii invit pe amandoi in oras (Luiza imi povestise de faptul ca avusesera o discutie aprinsa). Cand ne intalnim, vad tensiunea dintre cei doi. El, suparat si frustrat, insinua deja ca Luiza "face pe bolnava ca sa nu aiba relatii intime cu el". Luiza simte ca incepe o noua discutie. Eu incep sa rad. Nu imi venea sa cred ca vorbeste serios. Amandoi se uita la mine consternati iar eu le spun, amandurora ca sunt doar niste prosti indragostiti si ca am eu medicamentele minune pentru boala Luizei. Garantam insanatosirea grabnica. Dar tratamentul era valabil abia peste doua zile si i-am rugat sa aiba putina rabdare.

I-am spus Luizei sa rezerve o masa (fix peste 2 zile) si sa manance impreuna cu Mircea la un restaurant unde stiam ca nu exista semnal la telefon.

Apoi am pus la cale urmatorul plan: las cele doua zile sa treaca si, in timp ce porumberii luau pranzul, o sun pe soacra Luizei si ii spun ca sunt una din asistentele lui Mircea. Acesta era nevoit sa plece in delegatie urgent, la Baia Mare si se va intoarce peste o saptamana. O mai rugam sa ii transmita si sotiei mesajul in legatura cu urgenta intervenita. Dupa care merg la restaurantul unde erau cei doi. Ii spun lui Mircea ca am o surpriza si il rog sa isi ia liber pentru restul zilei. Cert este ca amandoua ne-am straduit sa il tinem destul de ocupat. Intr-un final, ii dau liber Luizei dar ii retin sotul pentru o consiliere  intr-unul din proiectele mele. Cand ramanem singuri, ii explic situatia Luizei. Lui Mircea i se pare ca sunt o nebuna frustrata care nu o suporta pe ma-sa. Totusi, il rog sa imi faca o favoare: sa ramana la un pahar de taina pana la tarziu, in noapte.

Mircea a acceptat destul de greu iar eu am schimbat subiectul. Am vorbit despre tot felul de proiecte, despre politica si politicieni, fotbal, agricultura si multe alte nimicuri. Spre ora doua, hotaram ca este momentul sa mergem si sa vedem ce face Luiza (care ne pisa cu telefoanele: soacra-sa nu ii transmisese mesajul de la "asistenta"). Ajungem, intram in casa pe usa de serviciu, pentru ca nu voia sa o trezeasca pe maica-sa ("saraca, munceste ca o roaba sa intretina gospodaria"). Mircea face ochii mari cand isi vede nevasta infofolita in sapte cojoace, suita in varful patului, intre plapumi, cu o cana imensa de ceai. Era atat de frig incat aburii ne ieseau pe nas si pe gura, iar in camera erau putine grade de caldura. Il invit sa verifice caloriferele - erau amortite, aproape reci.

Ce a urmat? Un tambalau imens incat a trezit toata casa si vecinii. Scandal cu maica-sa - cuvinte grele si urate, dar si cu nevasta-sa, pentru ca tolerase toate prostiile si nu avusese destula incredere in el, incat sa ii povesteasca prin ce trece. Luiza a scapat destul de usor - a ramas totusi cu o sensibilitate le frig care ii afecta laringele din toamna pana primavara tarziu. Soacra nu s-a lecuit insa si tot pune la cale diverse matrapazlacuri. Din nefericire pentru ea, Luiza are prieteni foarte buni, carora am avut eu grija sa le povestesc despre "doamna draguta" cu rol de soacra.

joi, 10 octombrie 2013

Caminul si sarcinile domestice


Imi aduc aminte despre invataturile stra-bunicii mele, o femeie simpla dar cu multa creativitate. Desi eram foarte mica, imi spunea mereu ca "in casa unde femeia nu e gospodina, treaba nu merge".  Nu pricepeam eu ce inseamna a fi gospodina pe atunci, dar am inteles ce anume voia sa spuna multi ani mai tarziu. 

Articolul de mai jos a pornit de la sensul pe care cuvantul "gospodina"il are in zilele noastre. Multe femei  ii atribuie doar intelesul de "menajera" si atat. A fi gospodina inseamna mai mult decat a face curatenie si mancare. Inseamna sa te ingrijesti de caminul pe care il imparti cu omul de langa tine si casa in care iti cresti copiii.
Poate ca multe dintre voi se vor supara cand voi spune ca o femeie trebuie sa aiba grija de casa. Mie mi se pare normal acest lucru: barbatii nu sunt programati genetic pentru asta. Cu siguranta exista si barbati care gestioneaza perfect banii si necesitatile unei gospodarii: sunt insa fenomene rare si trebuie apreciati! 
Din experienta, am vazut ca in cele mai multe familii barbatul este cel care ajuta la treburile casei. Distributia sarcinilor domestice, intocmirea listelor de cumparaturi si supravegherea casei apartine totdeauna femeii. Si asta nu e rau si nici nu este un lucru injositor, in opinia mea. Sunt multe studii care au demonstrat abilitatile femeilor in indeplinirea mai multor sarcini deodata dar si in planificarea/organizarea in cel mai eficient mod a activitatilor.  Femeia gestioneaza plata facturilor si a cheltuielilor casei, indiferent de sursa de venit a banilor - pentru ca intr-o familie armonioasa nu exista banii mei sau banii tai. Veniturile financiare sunt, in acest caz, banii nostri. Sunt multe povestile pe care le-am auzit despre bani si casnicie, iar unele din ele vor fi gasite cat de curand aici, pe blog.

joi, 12 septembrie 2013

Pozitia nurorii


Un barbat planuia sa se insoare cu o femeie pe care o iubea mult. Veni si timpul sa-si duca doamna la el acasa, pentru a o cunoaste pe soacra-sa. Nici nu intra bine in casa viitoarea sotie, ca soacra incepu sa se rasteasca la tanara femeie:
- Auzi, femeie, cand o sa imi leg eu naframa pe partea stanga, atunci sunt calma, poti sa vorbesti cu mine, sa discuti. Cand mi-oi lega naframa pe partea dreapta, atuncea sunt nervoasa, n-o sa poti vorbi orice cu mine, dar cand o sa ma vezi cu naframa legata la spate, apai ii foc si para, sa pleci departe, sa nu te vad in fata ochiilor mei ca nu stiu daca mai pleci zdravana.

Femeia o privi lung, si rosti:
- Ia fii atenta aici, mama-soacra: cand ma vei vedea tu pe mine cu cafeaua in fata, cu fusta scurta si cu tigara intre degete, atunci sa stii tu ca ma doare-n cot de cum iti vei lega tu naframa. 

Nota: Povestea de mai sus circula in diverse variante in spatiul virtual. Eu am preluat ideile si le-am pus intr-o poveste scurta. 

luni, 9 septembrie 2013

Oare in ce ape se scalda soacrele?


Povestea de mai jos e ciudata. Subiectul insa e destul de intalnit: am vazut situatii asemanatoare prin locurile pe unde am umblat. Oamenii, in special pensionarii, evita cheltuielile cu apa curenta. Uneori insa, exagerarile produc situatii din cele mai stupide.

Regula casei: "Ne spalam dar nu aruncam apa. O pastram pentru ca e scumpa si o aruncam in WC dupa ce ne facem nevoile."

Coronarul: "Nu asezam farfuriile una peste alta pentru ca se vor murdari. Le ducem la bucatarie individual si le spalam pe rand"

 Cand una din cunostintele mele mi-a spus asta, am crezut ca ma ia peste picior. Aveam sa aflu ca nu glumea in minutele imediat urmatoare, cand mi-a povestit ceva uluitor. Soacra ei este o femeie "econoama". Iar prin asta, doamna respectiva intelegea sa fie si ecologista - "eu asa am fost crescuta de ai mei: trebuie neaparat sa salvam resursele de apa ale Pamantului"

Trebuie spuse cateva lucruri despre circumstantele in care se intamplau toate aceste fapte. Tinerii si socrii (parintii baiatului) locuiau intr-un apartament de 4 camere. Desi aveau doua bai (una cu cada, una doar cu dus), cea de-a doua era incuiata in permanenta - fusese transformata in spatiu de depozitare a "amintirilor" (cutii cu ornamente de Craciun, albume foto vechi, ziare si reviste "importante", jucarii, haine demodate, obiecte uzate "dar inca bune" si alte lucruri marunte.

Asadar, toata casa avea la dispozitie o singura baie, cea in care exista o cada. Parintii baiatului nu foloseau dusul - nu ii vedeau rostul, era o irosire inutila de apa.

Ce se intampla in realitate? Atunci cand cineva isi facea baie, apa se pastra in cada pana se consuma: adica se punea in vasul de toaleta (pentru a nu mai cheltui suplimentar si sa nu mai fii nevoit sa tragi apa). Faptul ca pe timp de vara apa respectiva se cam imputea si mirosea nu parea sa deranjeze pe cineva. Doar pe nora si uneori pe musafiri.

 Cum a pornit scandalul?

Nora voia sa isi faca un dus rapid - avea interviu pentru o slujba noua chiar in pauza de pranz. Voia sa isi spele parul si sa isi improspateze tinuta pentru intalnirea cu viitorii sefi. Din pacate, cu o seara inainte isi facuse baie sotul sau si cada era inca plina. Cand soacra a auzit ca s-a tras dopul si apa a inceput sa se scurga, aproape ca a spart usa peste nora: trebuia sa inceteze cu mironoselile si fandoseala. Desi a rezistat cu stoicism asaltului soacrei, porcaiala nu a incetat. Dupa cum va spuneam la inceput, atunci cand mancau impreuna, erau obligati sa isi care farfuriile la chiuveta. Acestea nu se strangeau, asa cum se face intr-o casa de oameni normali, toate odata, ci pe rand, incat dupa fiecare fel de mancare cu totii faceau jogging, fiind serviti ca la cantina, de mama soacra. Fiecare isi lua farfuria in care mancase , o ducea la bucatarie si primea felul doi. Cum il primea? In aceeasi farfurie, normal!! Doar nu era sa se consume atat de multa apa. Apoi, la sfarsitul mesei, fiecare isi lua farfuria si tacamurile si le ducea la chiuveta (sau in preajma, exclusa fiind punerea unei farfurii peste alta: li s-ar fi murdarit fundul!!). Acolo, nora trebuia sa le spele rapid, intr-un mod foarte ciudat: le dadea cu detergent (adica le sapunea bine) pe toate. Abia la final dadea drumul la apa, doar un firicel, de ziceai ca robinetul face pipilica, si le "spala".



Intr-o seara, la cateva zile dupa interviu, soacra s-a simtit obligata sa ii aminteasca nurorii modul in care trebuie sa isi faca baie si sa spele vasele. Era scandalizata de faptul ca nora ii iesise din cuvant si, cum in casa venisera multe neamuri in vizita, a tinut sa explice de fata cu toata lumea modul in care ei salveaza Pamantul. Si cum ca nora este cea care iroseste cu atatea fandoseli, bunatate de resurse.

Doar ca nu pricepea de ce toata lumea rade. Modul in care se exprima si vorbea i-a facut pe ceilalti sa creada ca e ironica si ca face glume. Cand nora le-a expus "pacatul" si au vazut ca soacra vorbeste serios, au izbucnit in rasete isterice. Luata in deradere, soacra a plecat furioasa. Nimeni nu i-a mai trecut pragul de atunci.

joi, 5 septembrie 2013

Personajele si numele lor


Am vazut ca e mult mai usor ca oamenii sa se identifice cu personajele atunci cand acestea au nume. Dupa cum imi sugerase o buna prietena (in urma cu cateva luni si de atunci incearca sa-mi schimbe optiunea) o sa dau nume anumitor personaje din scurtele mele povestiri. Sper sa va placa ambele variante.

miercuri, 4 septembrie 2013

Soacra radioactiva

O alta poveste a unor tineri care locuiau impreuna cu socrii. De aceasta data este vorba despre o soacra care a suferit un soc atunci cand a aflat ca are cancer. Comportamentul ei s-a modificat vizibil dupa diagnosticare si discutia cu medicii. 

Din fericire nu era ceva grav: cancerul fusese descoperit la timp, era intr-o faza incipienta.  Cu tratamentul adecvat si o operatie destul de simpla femeia isi capata sanatatea rapid. Insa pentru soacra, acest eveniment a declansat o lupta pe viata si pe moarte: avea impresia ca lucrurile nu sunt in regula si, prin urmare, trebuia sa ordoneze totul inainte de a muri. Iar cand spun TOTUL, ma refer inclusiv la vietile celor din jur. Si-a pregatit propria inmormantare dar si pe cea a sotului. Cei doi fii si-au vazut vietile deja programate si nu a fost chip sa o scoata la capat cu ea. Si-au zis ca e doar o faza a bolii si asteptau sa ii treaca. 
Dupa tratamentul de cancer, cu radiatii, i s-a comuncat sa nu stea in aproape de persoanele din jur, ca masura de precautie. In spital se vorbea atat de mult despre modul in care un bolnav care trece prin tratamentul cu "radiatii" incat femeia ajunsese sa creada toate basmele pe care le auzea. In sinea ei, isi facuse deja un plan de actiune: trebuia sa scape de o persoana pe care nu o dorise in viata unuia dintre copiii sai.
O data ajunsa acasa, soacra isi pune planul in practica: se aseza mereu pe locul unde obisnuia sa stea femeia. Mai mult, cand cei doi plecau de acasa, soacra isi facuse un obicei sa priveasca la tv din camera lor, asezata pe locul unde dormea nora: isi imagina ca radiatiile raman in lucrurile pe care acesta le folosea zilnic. Statea ore intregi cu fundul pe cutia cu crema de fata a nurorii (sau oricare alt produs cosmetic pe care il gasea), gandindu-se ca va "cloci" radioactiv produsul. Incepuse sa ii foloseasca hainele (halatul de baie, pijamaua, hainele de casa) pentru ca totul sa fie bine impregnat cu radiatii.

A murit de inima rea, cand a realizat ca, in timp ce faceau dragoste, fiul sau si sotia lui schimbasera locurile in pat. Pentru ea, socul de a-si "radia" fiul a fost foarte mare - a facut infarct in timp ce luau masa si discutau despre cum trebuie sa doarma un sot si o sotie: sotul mereu in stanga, femeia in dreapta, deoarece "sotia este mana dreapta a barbatului intr-o casnicie". Gluma fiului ei - "noi dormim invers decat spui dumneata, pentru ca dimineata lumina e prea puternica pe partea mea de pat" - a facut-o sa realizeze ca planurile ei dadusera gres.

marți, 3 septembrie 2013

La donna e mobile


Imi aduc aminte despre invataturile stra-bunicii mele, o femeie simpla dar cu multa creativitate. Desi eram foarte mica, imi spunea mereu ca "in casa unde femeia nu e gospodina, treaba nu merge".  Nu pricepeam eu ce inseamna a fi gospodina pe atunci, dar am inteles ce anume voia sa spuna multi ani mai tarziu. 

Unele din articolele ce vor urma au pornit de la sensul pe care cuvantul "gospodina"il are in zilele noastre. Multe femei  ii atribuie doar intelesul de "menajera" si atat. A fi gospodina inseamna mai mult decat a face curatenie si mancare. Inseamna sa te ingrijesti de caminul pe care il imparti cu omul de langa tine si casa in care iti cresti copiii.

Poate ca multe dintre voi se vor supara cand voi spune ca o femeie trebuie sa aiba grija de casa. Mie mi se pare normal acest lucru: barbatii nu sunt programati genetic pentru asta. Cu siguranta exista si barbati care gestioneaza perfect banii si necesitatile unei gospodarii: sunt insa fenomene rare si trebuie apreciati! 
Din experienta, am vazut ca in cele mai multe familii barbatul este cel care ajuta la treburile casei. Distributia sarcinilor domestice, intocmirea listelor de cumparaturi si supravegherea casei apartine totdeauna femeii. Si asta nu e rau si nici nu este un lucru injositor, in opinia mea. Sunt multe studii care au demonstrat abilitatile femeilor in indeplinirea mai multor sarcini deodata dar si in planificarea/organizarea in cel mai eficient mod a activitatilor.  

Femeia gestioneaza plata facturilor si a cheltuielilor casei, indiferent de sursa de venit a banilor - pentru ca intr-o familie armonioasa nu exista banii mei sau banii tai. Veniturile financiare sunt, in acest caz, banii nostri. Sunt multe povestile pe care le-am auzit despre bani si casnicie, iar unele din ele vor fi gasite cat de curand aici, pe blog.

luni, 2 septembrie 2013

Haios si interesant. Despre convietuirea in cuplu

Doi tineri in noapte nuntii. El isi da repede pantalonii jos sii ii spune sotiei sa ii imbrace.
Ea: nu pot sa port pantalonii, sunt prea mari si nu imi vin.
El: Foarte bine. Sa tii minte asta, in casa asta eu port pantaloni, eu sunt cocosul.

Ea isi da chilotii jos si il pune sa ii imbrace.
El reuseste sa ii traga pana la genunchi apoi zice: nu reusesc sa intru in ei.
Ea :BUn. Nci n-o sa reusesti vreodata sa intrii in ei daca nu iti schimbi comportamentul

duminică, 1 septembrie 2013

Long time no see

Timp de mai multe luni nu am postat nici o poveste noua (desi va promiteam si unele intamplari cu nurori). Asta nu inseamna ca nu am scris. Am scris, am rescris si am trait unele din povestile pe care urmeaza sa vi le impartatesc. Saptamana va incepe cu o poveste noua si frumoasa.

O toamna minunata va doresc!

sâmbătă, 1 iunie 2013

Femei.


Povestile mele au ca subiect principal soacra. Am spus deja asta si am precizat ca scriu despre soacre pentru ca am vazut multe nebune si eu nu imi doresc sa intru in acest club. Cand scriu, o fac in primul rand pentru mine. De asta mi-a si luat atat de mult timp sa postez online povestile scrise. Sunt povesti pe care le adunasem pentru mine, de aducere aminte a lucrurilor pe care le-am trait sau am fost martora la ele.

Inca ceva: nu vor fi doar povesti despre soacre. Vor fi si povesti despre nurori, despre fiice, despre nepoate. Sunt povesti despre femei, in general. Eu cred ca o mama da nastere unui copil si are cel mai important rol in educatia sa. Tatal modeleaza ceea ce mama "pune" in acel copil iar impreuna, o mama si un tata, dau nastere omului de mai tarziu.

Surprinzator pentru unii, povestile mele sunt despre femei.

duminică, 12 mai 2013

Ochii si lacrimile femeilor

Azi am gasit o povestioara frumoasa despre femei. Nu imi apartine, nu cunosc cine este autorul dar ii multumesc pentru gandurile frumoase (povestea este partajata mult pe retelele de socializare).

Un băieţel a întrebat-o pe mama lui :
-De ce plângi ?
-Pentru că sunt femeie; i-a răspuns ea.
- Nu înţeleg ,a spus el.
Mama lui l-a îmbrăţişat şi i-a spus :
-Şi nu vei înţelege niciodată.

Mai târziu băiatul l-a întrebat pe tatăl său :
-De ce plânge mama fără motiv ?
- Toate femeile plâng fără motiv – a fost tot ce i-a putut spune tatăl său.

Băieţelul a crescut şi a devenit un bărbat, dar încă se întreba de ce plâng femeile.
Până l-a urmă acesta l-a întrebat pe Dumnezeu:
-Dumnezeu,de ce plâmg femeile aşa uşor ?

Dumnezeu a spus:
“Când am creat femeia trebuia să o fac să fie specială
I-am făcut umeri suficient de puternici să ducă greutatea lumii.
I-am dat putere interioară să îndure naşterea şi respingerile care de cele mai multe ori vin de la copiii săi.
I-am dat tărie care îi permite să meargă mai departe când toată lumea renunţă,să aibă grijă de familia ei la greu fără să se plângă.
I-am dat sensibilitatea să îşi iubească copii în orice circumstanţe , chiar şi când copii ei o rănesc.
I-am dat putere să îl accepte pe soţul ei cu toate greşelile pe care le face.
I-am dat înţelepciune să ştie că un bun soţ nu îşi răneşte niciodată soţia , dar uneori îi testează rezistenţa şi hotarîrea de a rămâne alături de el în toate momentele grele.
Şi în final, i-am dat o lacrimă. O foloseşte mereu când are nevoie.

Vezi fiule, a spus Dumnezeu, frumuseţea unei femei nu stă în hainele pe care le poartă, chipul şi felul în care îşi coafează părul. Frumuseţea unei femei trebuie citită în ochii ei, pentru că aceea e intrarea spre inima sa – locul unde se aşează iubirea.

joi, 9 mai 2013

Fara sex. Politica usilor deschise

Intamplarea o stiu de la o foarte buna si apropiata prietena. Soacra-sa ramasese vaduva de multi ani. Si tot de multi ani luase calea cucerniciei si pioseniei desi sub masca unei blandeti amabile se ascundeau multe lucruri necurate. Ca de pilda, obsesia ca fiul ei face sex.

Desi nascuse fete si baieti, soacra aceasta pretindea ca fiul cel mic sa ramana in apartamentul cu doua camere, sa locuiasca impreuna cu totii si sa o ingrijeasca la batranete. Norocul celor doi tineri - studentia si facultatea. Au locuit impreuna intr-o garsoniera si s-au descurcat asa cum doi tineri la inceputul vietii o pot face. Necazurile i-au apropiat in loc sa ii desparta. A venit insa vacanta si trebuiau sa mearga sa viziteze familiile si sa puna la punct detaliile logodnei si casatoriei. 
Prima vizita - la mama baiatului. Unde au fost supusi la tot felul de "tabieturi", mai noi sau mai vechi, pentru ca doamna era "chichiricioasa", dupa cum i-a spus din primele 5 minute viitoarei nurori. Unele tabieturi erau atat de noi si ciudate, incat l-au mirat chiar si pe propriul fiu. Tinerii au trecut peste toate, doar nu era sa inceapa discutiile contradictorii cand inca nu se cunosteau. 

Tanara femeie a trecut peste toate prostiile indrugate de soacra cu zambetul pe buze. A venit apoi seara, cand soacra a pus in actiune un intreg scenariu. Le-a facut patul si a pus diverse asternuturi si cearceafuri. Plus multe, multe perne si pernute incat cei doi abia aveau loc sa doarma. Apoi le-a indicat locul de dormit in pat - femeia intotdeauna la perete. Si ca sa nu cumva sa raceasca, le-a pus alte multe, multe pernute in pat, pe langa perete. Si apoi a stat pana cei doi s-au dezbracat si s-au suit in pat. Le-a zis noapte buna si apoi s-a retras, fara sa inchida usa dormitorului. 

Tanarul insuratel nu intelegea de ce nu se inchide usa. Pe muteste, cei doi se hlizeau sub plapuma, facand haz de intamplarile zilei. Si apoi s-a dat jos din pat sa inchida usa. La cateva minute, soacra a intrat, a deschis usa larg, i-a intrbat daca vor un pahar cu apa, in cazul in care le vine sete pe timpul noptii. Si a plecat, lasand usa deschisa la perete. 
De prisos sa mai spun ca nu au dormit pana dimineata. Si-au facut bagajele si au plecat la casa fetei, unde aveau camera lor, intr-un apartament tot cu doua camere. Dar cu usi care se puteau inchide pe timpul noptii.

Voi ce parere aveti despre "politica usilor deschise"? Cum ati fi reactionat intr-o astfel de situatie?

miercuri, 10 aprilie 2013

Intentii "bune"

Se spune ca iadul e pavat cu intentii bune. Sunt insa zile cand iadul ti-l faci singur, din bunele tale intentii si din prea multa incredere in cei din jur. Despre asta e si povestea de azi: despre o nora si bunele intentii ale soacrei sale.

Doi tineri care se iubeau se hotarasc sa se mute impreuna. Cum parintii tanarului aveau o vila superba, celor doi li s-a parut a fi o idee buna sa stea in aceasta locuinta. Fire independenta, tanarul le-a dat parintilor sai vestea ca iubita sa va veni sa locuiasca cu ei. Nu le-a cerut insa parerea si nici nu au discutat alte aspecte ale situatiei. Desi nu le-a convenit ca fiul le-a adus in casa pe cineva pe care nu il cunosteau foarte bine, au acceptat. Iar soacra si-a asumat responsabilitatea "de a-i face vant gagicii" astfel incat sa para ca a plecat singura.
Si au inceput multele sicane la adresa fetei. De la modul in care I se punea mancarea in farfurie si modul in care at fi trebuit sa manance, pana la sugestii din cele mai ciudate facute de soacra. Spre exemplu, la masa, cand tanara folosea furculita si cutitul, tatal baiatului i-a spus ca "nu e nevoie sa facem pe domnii ca nu suntem la restaurant". Ca sa-i faca pe plac si crezand ca la ei in casa nu se mananca civilizat (folosindu-se de cutit si furculita) tanara s-a folosit doar de furculita: nu voia ca tatal baiatului sa se simta stanjenit de bunele ei maniere. Mai apoi a realizat ca, mai tot ce era elegant si de bun simt deranja. Orice gest sau buna maniera in comportament era interpretat ca o ofensa la adresa socrilor. Impresia lor era ca "tipa" e o "taranca" si trebuia sa se comporte ca atare. Iar cand nu se comporta conform asteptarilor acestora, ii atrageau atentia pentru a se conforma.
Si asta nu e tot. Asa cum spuneam la inceputul povestii, soacra se ocupa in mod constant de viitoarea nora. Ii explica zilnic, ce ii place si ce nu ii place tanarului, astfel incat totul sa fie bine. Inainte sa isi dea seama ce se intampla, fata se conforma si facea totul conform spuselor soacrei. Care o instruia fix invers: lucrurile care nu ii placeau tanarului erau detaliate ca si cand i-ar fi facut o mare placere. Iar ceea ce ii placea - era prezentat ca si cand ar fi fost ceva oribil, de evitat. Iar apoi controla sa vada cum si daca i-a urmat sfaturile. Daca fata incerca sa faca altfel decat ii spusese, soacra ii facea scandal si urla prin casa. Controla pana si modul in care tanara se facea de ras pentru ca ii placea expresia uimita a acesteia cand era "certata" de cel pe care il iubea. Iar aceasta placere bolnava incepuse sa o caute mai ales cand aveau musafiri.
Avand completa incredere in soacra-sa, tanara isi facea probleme de constiinta si avea remuscari atunci cand aceasta se supara, desi observase ca iubitul ei manifesta anumita reticenta la tot ceea ce tanara facea la sfaturile soacrei. Uneori, chiar i se parea ciudat ca soacra o pune pe ea sa faca anumite lucruri, cand, cea mai simpla cale era sa i le transmita chiar ea, propriului sau fiu. Insa in naivitatea sa, tanara nu credea ca viitoarea sa "mama" ar putea fi chiar atat de perversa in gandire.
Ba chiar ii si lua apararea mamei soacre cand considera ca fiul nu ii acorda atentia si respectul cuvenite.

Intr-o zi, la o discutie obisnuita unde era prezenta si mama soacra, tanara ii explica iubitului ei una din doleantele soacrei. Intrigat de cererea tinerei, acesta vrea sa afle mai multe. Moment in care intervine mama soacra si pune gaz pe focul care ardea molcom. De la una la alta, tanarul si mama sa au inceput sa discute aprins. Neobisnuita cu certuri atat de intense, tanara ii spune iubitului ei ca nu e frumos sa ridice glasul la mama sa. 
Cine credeti ca a sarit in sus urland? Chiar mama soacra! I-a spus ca e o nesimtita. Iar apoi a adaugat: "Ce? N-am voie sa ma cert cu fiul meu?!?" 
Stupefiata, fata s-a retras. Iar apoi a discutat cu viitorul sot. Care a aflat cum stau lucrurile in realitate si amadoi au descoperit manevrele mamei sale. Au ras apoi despre intreaga situatie si au stabilit ca, de fiecare data cand maica-sa are solicitari, tanara sa ii spuna imediat. Si, de fiecare data, sa ii serveasca acelasi raspuns: "o sa vedem ce spune si fiul tau, cand vine acasa". Moment in care soacra se intorcea pe calcaie si iesea trantind usa.


Concluzie: 
Nu ar trebui sa aveti totdeauna incredere in ceea ce va spune sau va cere soacra. Atunci cand vin astfel de solicitari ajunge sa spuneti "o sa ii spun si vedem cum se rezolva/ ce se poate face" sau "o sa-i transmit asta din partea ta si ramane sa ia el o hotarare". In acest fel soacra va realiza ca tot ce iti spune urmeaza sa fie verificat cu fiul sau si supus aprobarii acestuia.

vineri, 5 aprilie 2013

Bine faci, bine gasesti

De multe ori nu e nevoie sa culeg subiecte si intamplari de la altii:  ma uit doar in jurul meu si vad lucruri care nu ar trebui sa existe. Modele de comportament aberant, rautati gratuite, jigniri subtile si oameni mici cu caractere execrabile. Spun asta pentru ca acesti oameni se simt bine si sunt fericiti doar cand fac pe cei din jur sa se simta mizerabil. Cand se intampla insa ca cei din jur sa le intoarca "tratamentul" se plang ca sunt tratati urat si nu inteleg de ce. Ironic, nu?

Ironica este si povestea de azi: ca de obicei este vorba de o familie (mama, tata si un baiat) in care "intra" o tanara. Egoisti pana la extrem, nu suportau sa imparta ceva cu cei din jur si, uneori, nici chiar intre ei, fie ca era vorba de obiecte sau servicii. Copil unic la parinti cu avere, capul familiei primise tot ce isi dorea. Crescuse rasfatat si nesimtit desi poza intr-un tip pedant si galant (in special cu doamnele). Ii placea sa lase impresia unui mare domn, un cavaler desavarsit. In realitate era de o badaranie crunta. Una din doamnele care il cunostea povesteste ca, pe cand era tanar, domnul a invitat doua colege de serviciu la o plimbare cu masina. La sfarsitul programului, femeile afla ca este nevoie ca unul din muncitori sa fie transportat spre o statie de autobuz. Pe moment, nu li s-a parut nimic ciudat. Surpriza a aparut in momentul in care trebuiau sa isi ocupe locurile in masina. Domnul incepe sa se rasteasca la cele doua femei: muncitorul era murdar si exista riscul sa murdareasca masina domnului.  Printre urlete, tipete si jigniri, femeile au inteles ca una din ele trebuia sa ii ofere muncitorului un sacou sau o haina pe care acesta sa se aseze astfel incat sa nu murdareasca bancheta masinii.

Greu de imaginat? Intr-un fel. Problema este ca fiul devenea oglinda vie a tatalui. Ciudat era insa faptul ca nici tatal, nici mama nu vedeau asta. Uneori, maica-sa exclama: eu nu am crescut asa copilul asta! Intradevar, nu il crescuse "asa". Il invatase insa ca totul I se cuvine, ca orice capriciu ii este satisfacut, ca poate primi totul de-a gata, fara effort si fara a spune "multumesc". Recunostinta? Da, in permanenta. Dar pretinsa mereu de la altii, ei nu erau recunoscatori pentru ajutorul primit la necaz. Mai mult, chiar tatal spunea (mai in gluma, mai in serios) ca "serviciile costa", amintindu-I fiului ca trebuie sa mai contribuie din cand in cand cu bani sau cadouri.

La modul acesta vedeau ei relatiile cu cei din jur, relatii reflectate chiar si in familie. Va puteti imagina si singuri ca nu erau acele relatii care leaga membrii unei familii ci le-am putea defini ca relatii de prietenie intre oameni care convietuiesc impreuna. Iar convietuirea asta prost inteleasa a inceput sa il puna pe ganduri pe tanar in momentul in care si-a unit destinul cu aleasa inimii sale. A inceput sa observe cum se comporta oamenii in familia fetei, la modul in care se ajuta intre ei, dezinteresat si pasional, fara a astepta alte servicii sau recompense. A vazut cum o problema sau un necaz mobilizeaza intreaga familie si sprijinul pe care persoana aflata in nevoie l-a primit din partea tuturor. Desi nu ii placea sa vada asta, iubea modul acesta de viata si isi iubea mireasa ca in prima zi. Tanara a observat si ea schimbarile de comportament. Desi la inceput ii fusese greu sa ii suporte pe parintii sotului sau femeia a redus interactiunea cu cei doi: nimic nu ii multumea, reprosurile despre cat de nerecunoscatoare era  fata de ei ajunsesera sa fie parte din cotidian. Ironia sortii, vecinii acestora devenisera dintr-o data buni - cand se intalneau cu ei, parintii baiatului monopolizau discutia cu explicatii despre cat de necizelata este nora lor. Vecinii ajunsesera sa ii cunoasca destul de bine: au asteptat momentul oportun si i-au dat de inteles tinerei ca socrii nu aveau o parere tocmai buna despre ea, parere pe care o impartaseau cu toti cunoscutii. Incetul cu incetul, tanara si-a apropiat nu doar vecinii ci si prietenii socrilor. Daca la inceput  ironiile curgeau, cu timpul vecinii incepusera sa intoarca tirul sarcasmului catre batrani.

Bataia de joc avea legatura cu prepararea mesei, cu gatitul. Tanara era mereu ironizata ca nu stie sa gateasca. Apoi ironiile la adresa femeii au continuat cu "n-as manca vreodata ceva gatit de tine", moment in care indiferent ce pregatea ramanea pe masa, neatins de musafiri sau cunostinte apropiate. Frustrata si ranita in orgoliul propriu, tanara incepuse sa fie trista si gatea pentru altii atunci cand mergea la prietenele ei. Avea nevoie ca cineva sa aprecieze preparatele sale. Cum prajiturile erau punctul ei forte, prietenele o asaltau cu cereri de torturi si diverse cofeturi. Iar cand fotografiile de la sindrofii erau postate pe Facebook si I se aduceau laude si multumiri, tanara era extrem de fericita.

In familie insa lucrurile se inrautateau: cand au vazut ca tanara pregateste mancaruri delicioase si deserturi demne de un rege, batranii au intors foaia. Astfel, tanara nu avea voie sa "umble" cu cratitele, vasele sau alte instrumente de bucatarie pentru ca " o sa le strice".  Daca intra in bucatarie, soacra era imediat in spatele ei si nu parasea bucataria. Daca intarzia cumva, era luata la intrebari: "ce cauti?", "da' ce te mai apuci sa faci acum?", "imi trebuie mie peste 5 minute"… sunt doar o mica parte din discutia care avea loc de fiecare data.
Un accident casnic face ca soacra sa ajunga in spital, pe masa de operatie. In primele zile, socrul preluase sarcina de a o tine departe de bucatarie pe nora. Mai mult, socrul, de ciuda ca nu avea mancare calda in fiecare zi, se razbuna pe tanara femeie.
Obligata sa dea explicatii sotului atunci cand nu gasea mancare gatita, femeia incepe sa povesteasca despre tratamentul pe care il primea de cativa ani din partea parintilor lui. Apoi, impreuna in bucatarie, cei doi prepara masa. Tata-socru, cand isi facea de lucru prin preajma, era mereu luat intrebari de fiul sau. Ironiile curgeau la adresa parintilor sai si nu s-au oprit nici cand maica-sa a revenit acasa. De foarte multe ori, ceea ce ii punea maica-sa in farfurie era prost gatit (in opinia lui) si nu se sfia sa ii spuna acest lucru. De cateva ori, s-a ridicat de la masa, si-a luat sotia de mana si a anuntat ca merge sa manance in oras deoarece mancarea e  mai proasta ca la cantina.
Iar parintii baiatului, in loc sa discute si sa il intrebe ce anume nu e bun sau ce nu ii place, s-au indreptat cu reprosurile spre tanara. De fata cu musafirii, la o aniversare, au spus ca indiferent ce porcarii i-ar pune tanara in farfurie, barbatul e obligat sa manance fara sa comenteze. Pe un ton atat de arogant, ca si cand femeia ar gati execrabil iar tanarul ar trebui sa manance fortat de imprejurari.
  • Mamicule, daca el mananca ce ii pune ea in farfurie, de ce te bagi tu? Eu nu as manca asa ceva! Stii bine ca eu nu mananc din mainile oricui!
Replica tinerei: "Daca, dupa 30 de ani, nu va cunoasteti fiul indeajuns incat sa ii cunoasteti gusturile, e vina voastra, nu a mea. Iar eu nu m-am casatorit cu un badaran". Vecinii si-au zambit in barba si au schimbat subiectul: brusc, tanara le devenise foarte draga.

Concluzie
Dumnezeu nu doarme niciodata. El plateste fiecaruia dupa fapta si rasplata

joi, 28 martie 2013

Tentatia cartilor


Povestea de astazi este despre o femeie cu caracter execrabil. Cat a fost tanara comportamentul ei a fost de o vulgaritate extrema. Cand a imbatranit, caracterul ei si modul de comportament ii aducea pe ceilalti spre pragul -limita a suportabilitatii. Nu vreau sa va sochez: voi incepe cu o poveste despre micile mizerii. Pe cele mari, le voi afisa cat de curand.

Femeia despre care va voi povesti este una din acele persoane arogante si mereu nemultumite: nu conteaza motivul. Era imposibil ca faca cineva o afirmatie! Doamna intra instant in defensiva si se declara contra. Voiai sa vorbesti despre carti - nu sunt bune pentru ca pot transmite boli (cele vechi, imprumutate de la biblioteca); cele noi, nu sunt bune pentru ca nu prezinta capodopere si oricum nu fac banii, sunt prea scumpe, s-au taiat paduri pentru a fi tiparite. Variantele electronice? Nu sunt bune gadgeturile - nimic nu intrece placerea citirii unei carti sau mirosul cernelei dintr-o carte proaspat tiparita.

M-am referit la acest exemplu din gandirea doamnei pentru ca are legatura cu povestea de azi. O sa fiu si mai precisa: doamna nu citea carti, ziare sau reviste. Cu o singura exceptie: citea doar ce I se oferea gratuit. Iar cand gratuitatile nu apareau, facea in asa fel incat sa le obtina de la altii. Intr-un an, stiindu-I meteahna, prietenii s-au sfatuit si au pus la punct o lista de carti. De ziua ei, doamna a primit foarte multe carti de valoare: scriitori romani, scriitori de Nobel, best-selleere internationale, etc. Credeti cumva ca doamna a fost fericita? Deloc. Chiar s-a suparat pentru ca in loc sa primeasca daruri adevarate s-a ales doar cu niste carti. Majoritatea invitatilor s-au grabit sa caute motive pentru a scurta vizita.

Povestea interesanta insa abia acum incepe. Unul din copii sai se insoara si decide sa ramana alaturi de maica-sa, intr-o vila frumoasa cu o gradina extraordinara. Trebuie mentionat faptul ca sotul soacrei divortase de mult: il exasperase caracterul indecis al acesteia. Asadar, proaspatul insuratel decide sa re-amenajeze gradina si sa o transforme intr-un loc placut: voiau ca in fiecare seara, cand se intorceau de la serviciu, sa ia masa in aer liber, printre flori. Iar in weekend sa o foloseasca pentru intalniri cu prietenii sau alte activitati in aer liber. Zis si facut. Amenajata cu mult bun gust, gradina devenise locul perfect de relaxare. Nora doamnei petrecea mult timp acolo: studia pentru facultate, citea, rasfoia reviste sau asculta muzica. Era o oaza de liniste si frumusete. Cu toate astea, soacra refuza cu incapatanare sa intre in gradina. Mai mult, ura faptul ca nu avusese ea ideea. O  invidia pe nora pentru bunul gust si ideile sale. Ura faptul ca isi continua studiile si ca nu acorda prea multa atentie prostiilor pe care le spunea si sustinea. Si a gasit modalitatea perfecta de a se razbuna: distrugerea obiectelor care ii faceau placere tinerei femei. Astfel, cartile pe care le imprumuta sufereau accidente ciudate: fie se varsa cate un pahar cu apa -" Lasa, draga, s-a udat putin! Ce plangi atata? E doar apa, se usuca!" - fie ajungeau in gura cainilor, print-o teleportare mai mult decat ciudata (cainii nu aveau cum sa ajunga in gradina).

Cand venea vorba de reviste, ciudateniile erau si mai mari: acestea dispareau, pur si simplu! Femeia stia ca a cumparat revista X sau Y, isi aducea aminte si de unele articole din revista. Iar mama soacra ii spunea mereu ca sigur a rasfoit-o la standul de presa si din cauza asta isi aduce aminte de articole. Sau ca citise articolele respective pe internet. Sau ca imprumutase revista de la vreo colega de serviciu. Sau… motivele erau totdeauna destule si bine intemeiate incat tanara credea ca a luat-o razna. Intamplarea face ca intr-o zi sa cumpere una din revistele preferate din supermarketul de unde isi facea aprovizionarea, de obicei. Revista in cauza se adresa femeilor si avea articole din cele mai interesante: de la recomandari pentru cariera pana la retete de bucatarie. Chiar una din acele retele ii atrasese atentia in mod special: era o prajitura pe care o mancase in copilarie, in casa bunicilor.

Seara, inainte de culcare, tanara si-a dorit sa rasfoiasca revista. A cautat peste tot, a scotocit totul fara succes. A intrebat pana si pe soacra daca a vazut revista:
- Nu am vazut asa ceva, esti sigura ca ai cumparat-o?- Da, am bonul!- Atunci, cu siguranta ai lasat-o la casa de marcat, langa pungi si ai uitat sa o iei cand ai pus pungile in cos!
Femeia nu stia ce sa mai creada. I se parea incredibil sa nu observe revista si tinea minte ca o pusese chiar in geanta de mana, tocmai pentru a o avea la indemana.

Au trecut cateva zile si intamplarea fusese data uitarii. Tanara si-a mai cumparat un exemplar in locul celui "pierdut" si s-a apucat sa pregateasca prajitura. A urmat reteta, a pus tava in cuptor si s-a apucat sa curete bucataria: voia sa puna totul in ordine pentru a nu I se reprosa ceva. A avut insa o surpriza in momentul in care a aruncat la gunoi ambalajele ingredientelor: in galeata era chiar revista cumparata de ea!! 
Cum a stiut ca e cea pe care o cumparase? V-am spus ca o pusese in geanta pentru a o avea la indemana. Iar in geanta, capacul pixului cazuse si mazgalise o multime de lucruri. Aceeasi mazgalitura era si pe coperta revistei. Stupefiata, a scos revista din galeata si voia sa inteleaga cum de ajunsese acolo: binenteles ca soacra nu stia despre ce e vorba. A observat insa ca este mult mai subtire decat exemplarul cumparat a doua oara - a deschis-o si a vazut ca multe pagini lipseau. A trecut totul pe seama rautatii soacrei si a uitat de incident.

Clarificarea a venit in momentul in care soacra a facut un pre-infarct. Iar cel care a clarificat totul a fost chiar sotul tinerei - avea nevoie de o patura pentru a o duce la spital. Cautand in lada patului, sub saltea, tinerii au gasit nu doar o parte din revistele disparute, ci si multe pagini rupte din cele care nu ii placeau in intregime mamei sale. 
Cum a motivat comportamentul? In nici un fel! Chiar nu pricepea de ce sunt suparati pentru niste hartii fara valoare! 
- Doar n-o sa te apuci acum de gatit! Nu vad de ce atata ofuscare pentru niste reviste fara importanta! Conteaza mai mult niste reviste fata de mine? Nerecunoscatorilor!

Nici o remuscare, nici o parere de rau, nici o scuza pentru ceea ce facuse. Doar regrete ca fusese descoperita. 





vineri, 22 martie 2013

Baba si mitraliera, soacra si vanatoarea


Astazi am o poveste ceva mai speciala. Pentru ca o sa vorbesc despre soacra mica, adica mama fetei. Daca va imaginati ca si aceste specii sunt scutite de gandire proasta, va inselati. Si o sa fac o introducere mai lunga pentru ca sunt multe pataniile celor doi.

Chiar de la inceput mama fetei ii gasea cusururi: ba ca nu are un serviciu bun, ba ca nu are avere ori masina ori… multe alte chestii. Parca in ciuda lor, tinerii se iubeau mai mult. Toate problemele aparute faceau ca cei doi sa se apropie. Gasca lui de prieteni a fost intregita de gasca ei de prietene, cu totii sustinand iubirea celor doi . Urmarea fireasca: nunta, unde fiecare socru "lauda" copilul care ii intra in familie, prin alianta. Maximul vulgaritatii a fost atins de tatal fetei. Deja repeta prea des o "glumita" nevinovata: "o viata intreaga muncesti sa cresti un copil, iar cand vrei sa te bucuri de el, vine unul si isi baga p*** in munca ta". Noroc cu prietenii si de data asta. L-au tinut pe tata-socru departe de miri si nasi.

In timpul pregatirilor de nunta, mama fetei a insistat ca tinerii sa locuiasca in vila lor. Mama baiatului nu era de acord (eu nu imi "marit" baiatul) si insista ca cei doi sa isi inchirieze un apartament. Totusi, ca sa-I faca pe plac soacrei, tanarul accepta sa locuiasca impreuna cu acestia pana isi vor gasi o locuinta a lor. Nu a putut refuza oferta soacrei: fiica sa a fost crescuta in puf, gatitul si menajul nu erau pentru o domnisoara ca ea (da, desi casatorita, fiica ei a fost mult timp "domnisoara" in discutiile lor).

Aveau program, soacra facea menajul fie ca ei erau in camera (imbracati sau dezbracati). Soacra nu batea la usa (mentiona mereu ca e casa EI si nu are de ce sa bata la usa in propria casa), intra cand voia si cum voia in camera pe care o "rezervase" tinerilor, indiferent de ora.

Spre norocul lor, fiica este detasata la Bucuresti: corporatia la care lucra i-a oferit un post excelent, in managementul de top al companiei. Ceea ce a dus la crize de isterie si disperarea soacrei. Dar nu avea incotro: tinerii au plecat la Bucuresti. A trecut ceva timp pana s-a angajat si barbatul (asta e o alta poveste) si ceva mai mult timp pana a aparut primul copil. Binenteles, ca a aparut si soacra mica in peisaj. Prin urmare s-au mutat intr-un apartament mai mare pentru ca mama soacra s-a mutat la ei.
Si tocmai aici incepe povestea de azi: noua locuinta se afla langa un parc. Pentru a ajunge la cea mai apropiata statie de metrou, parcul trebuia traversat. Chiar de la inceput au fost probleme: parcul era plin de caini maidanezi si perversi, care aratau diverse parti ale corpului atat sotiei cat si mamei soacre. Prin urmare barbatul hotaraste sa isi ia un pistol cu bile, mai ales ca sotia fusese promovata si mai sus in ierarhia firmei la care lucra. Masina de serviciu o scutea pe femeie de multe griji si impreuna au decis ca nu e timpul pentru o masina noua: dificultatea spatiului de parcare si traficul infernal - au fost motive hotaratoare pentru a renunta la ideea unui automobil. Barbatul face demersurile pentru obtinerea permisului si incepe sa caute un magazin de arme.

Soacra a luat foc: ea nu vrea sa stea in casa cu un "criminal". Si dai cu crize de isterie si lesin. Barbatul a vorbit o singura data: soacra se afla in casa lui si e libera sa plece daca nu suporta armele. Ceea ce i-a inchis gura a fost o intamplare care se putea sfarsi tragic. Au iesit cu totii in parc, la plimbare: mama soacra si copilul in carucior, tinerii la doi pasi in spate. Nu se stie ce anume a intaratat o haita de caini vagabonzi. Poate jucaria copilului, poate sunetele scoase de acesta cand se bucura de plimbare sau poate ca s-au apropiat prea mult de tufele in care cainii isi gasisera culcusul. Nimeni nu poate sti ce a fost. Cert este ca haita a atacat caruciorul si pe copil. Speriata, soacra luase caruciorul in brate si incerca sa il ridice cat mai sus protejand copilul. Fulgerator, barbatul a scos pistolul si a pus cainii pe fuga. Au vazut apoi ca salopeta copilului era smulsa in cateva parti iar soacra avea muscaturi urate pe picioare. Au fugit la urgente. Dupa consultatie, medicii le-au dat vestea buna: copilul nu fusese atins de coltii cainilor: il protejase salopeta de fas. Doar soacra avea de suferit cateva injectii antirabice, muscaturile nu ii atinsesera puncte vitale.
A urmat o perioada de liniste in casa, desi tensiunea era vizibila. A explodat insa cand soacra a auzit o discutie dintre soti: barbatul voia sa devina vanator. Ceea ce s-a s intamplat, cu toate impotrivirile soacrei. Dupa cateva certuri scurte, soacra a hotarat ca trebuie sa se intoarca la casa ei.

Confruntata cu cateva probleme de sanatate, cei doi socri s-au hotarat sa se mute undeva la munte, la aer curat si verdeata. Au gasit o cabana de vacanta si, ajutati de copii, au cumparat-o si s-au mutat in ea. Au hotarat sa pastreze si apartamentul din orasul de provincie pe care nu l-au putut vinde - criza financiara facuse ca pretul acestuia sa scada drastic. Au hotarat apoi cu totii sa se intalneasca in vara, aranjand concediile astfel incat sa petreaca impreuna cu totiii la cabana de la munte. Totul a fost frumos pana a inceput soacra sa puna conditii: fara "tehnologie" - se confiscau telefoane, laptopuri si orice gadget ar fi fost tentati sa aduca; fara arme la cabana - cei care vin vor fi perchezitionati inca de la poarta. Fara sex in cabana - erau pereti subtiri si se aude totul. Niciuna din persoanele prezente la discutie nu a spus nimic. Soacra vorbea in mod autoritar unor adulti ce pareau a fi copii la gradinita.
Pana in vara, pe lista de invitati ai soacrei, ramasesera doar trei familii. In ziua plecarii, una din familii a avut o problema cu masina si nu a putut sa se mai deplaseze. Iar cealata familie a anuntat ca au dificultati materiale si nu vor mai merge in vacanta in acel an. Prin urmare a mai ramas familia despre care vorbeam in preambulul povestirii. Si-au facut bagajele (tanara era usor contrariata de faptul ca sotul ei pusese cateva lucruri intr-o mica geanta de voiaj, dar nu voia provoace o discutie si sa strice vacanta).

Deznodamantul a fost pe muteste, fara scandal. Barbatul si-a debarcat sotia si copilul la poarta soacrei si le-a anuntat pe amandoua ca pleaca in Delta, la pescuit. Insa va veni la sfarsitul vacantei sa isi ia familia acasa. A fost ultima data cand fiica si-a vizitat mama in casa-puscarie.