joi, 12 septembrie 2013

Pozitia nurorii


Un barbat planuia sa se insoare cu o femeie pe care o iubea mult. Veni si timpul sa-si duca doamna la el acasa, pentru a o cunoaste pe soacra-sa. Nici nu intra bine in casa viitoarea sotie, ca soacra incepu sa se rasteasca la tanara femeie:
- Auzi, femeie, cand o sa imi leg eu naframa pe partea stanga, atunci sunt calma, poti sa vorbesti cu mine, sa discuti. Cand mi-oi lega naframa pe partea dreapta, atuncea sunt nervoasa, n-o sa poti vorbi orice cu mine, dar cand o sa ma vezi cu naframa legata la spate, apai ii foc si para, sa pleci departe, sa nu te vad in fata ochiilor mei ca nu stiu daca mai pleci zdravana.

Femeia o privi lung, si rosti:
- Ia fii atenta aici, mama-soacra: cand ma vei vedea tu pe mine cu cafeaua in fata, cu fusta scurta si cu tigara intre degete, atunci sa stii tu ca ma doare-n cot de cum iti vei lega tu naframa. 

Nota: Povestea de mai sus circula in diverse variante in spatiul virtual. Eu am preluat ideile si le-am pus intr-o poveste scurta. 

luni, 9 septembrie 2013

Oare in ce ape se scalda soacrele?


Povestea de mai jos e ciudata. Subiectul insa e destul de intalnit: am vazut situatii asemanatoare prin locurile pe unde am umblat. Oamenii, in special pensionarii, evita cheltuielile cu apa curenta. Uneori insa, exagerarile produc situatii din cele mai stupide.

Regula casei: "Ne spalam dar nu aruncam apa. O pastram pentru ca e scumpa si o aruncam in WC dupa ce ne facem nevoile."

Coronarul: "Nu asezam farfuriile una peste alta pentru ca se vor murdari. Le ducem la bucatarie individual si le spalam pe rand"

 Cand una din cunostintele mele mi-a spus asta, am crezut ca ma ia peste picior. Aveam sa aflu ca nu glumea in minutele imediat urmatoare, cand mi-a povestit ceva uluitor. Soacra ei este o femeie "econoama". Iar prin asta, doamna respectiva intelegea sa fie si ecologista - "eu asa am fost crescuta de ai mei: trebuie neaparat sa salvam resursele de apa ale Pamantului"

Trebuie spuse cateva lucruri despre circumstantele in care se intamplau toate aceste fapte. Tinerii si socrii (parintii baiatului) locuiau intr-un apartament de 4 camere. Desi aveau doua bai (una cu cada, una doar cu dus), cea de-a doua era incuiata in permanenta - fusese transformata in spatiu de depozitare a "amintirilor" (cutii cu ornamente de Craciun, albume foto vechi, ziare si reviste "importante", jucarii, haine demodate, obiecte uzate "dar inca bune" si alte lucruri marunte.

Asadar, toata casa avea la dispozitie o singura baie, cea in care exista o cada. Parintii baiatului nu foloseau dusul - nu ii vedeau rostul, era o irosire inutila de apa.

Ce se intampla in realitate? Atunci cand cineva isi facea baie, apa se pastra in cada pana se consuma: adica se punea in vasul de toaleta (pentru a nu mai cheltui suplimentar si sa nu mai fii nevoit sa tragi apa). Faptul ca pe timp de vara apa respectiva se cam imputea si mirosea nu parea sa deranjeze pe cineva. Doar pe nora si uneori pe musafiri.

 Cum a pornit scandalul?

Nora voia sa isi faca un dus rapid - avea interviu pentru o slujba noua chiar in pauza de pranz. Voia sa isi spele parul si sa isi improspateze tinuta pentru intalnirea cu viitorii sefi. Din pacate, cu o seara inainte isi facuse baie sotul sau si cada era inca plina. Cand soacra a auzit ca s-a tras dopul si apa a inceput sa se scurga, aproape ca a spart usa peste nora: trebuia sa inceteze cu mironoselile si fandoseala. Desi a rezistat cu stoicism asaltului soacrei, porcaiala nu a incetat. Dupa cum va spuneam la inceput, atunci cand mancau impreuna, erau obligati sa isi care farfuriile la chiuveta. Acestea nu se strangeau, asa cum se face intr-o casa de oameni normali, toate odata, ci pe rand, incat dupa fiecare fel de mancare cu totii faceau jogging, fiind serviti ca la cantina, de mama soacra. Fiecare isi lua farfuria in care mancase , o ducea la bucatarie si primea felul doi. Cum il primea? In aceeasi farfurie, normal!! Doar nu era sa se consume atat de multa apa. Apoi, la sfarsitul mesei, fiecare isi lua farfuria si tacamurile si le ducea la chiuveta (sau in preajma, exclusa fiind punerea unei farfurii peste alta: li s-ar fi murdarit fundul!!). Acolo, nora trebuia sa le spele rapid, intr-un mod foarte ciudat: le dadea cu detergent (adica le sapunea bine) pe toate. Abia la final dadea drumul la apa, doar un firicel, de ziceai ca robinetul face pipilica, si le "spala".



Intr-o seara, la cateva zile dupa interviu, soacra s-a simtit obligata sa ii aminteasca nurorii modul in care trebuie sa isi faca baie si sa spele vasele. Era scandalizata de faptul ca nora ii iesise din cuvant si, cum in casa venisera multe neamuri in vizita, a tinut sa explice de fata cu toata lumea modul in care ei salveaza Pamantul. Si cum ca nora este cea care iroseste cu atatea fandoseli, bunatate de resurse.

Doar ca nu pricepea de ce toata lumea rade. Modul in care se exprima si vorbea i-a facut pe ceilalti sa creada ca e ironica si ca face glume. Cand nora le-a expus "pacatul" si au vazut ca soacra vorbeste serios, au izbucnit in rasete isterice. Luata in deradere, soacra a plecat furioasa. Nimeni nu i-a mai trecut pragul de atunci.

joi, 5 septembrie 2013

Personajele si numele lor


Am vazut ca e mult mai usor ca oamenii sa se identifice cu personajele atunci cand acestea au nume. Dupa cum imi sugerase o buna prietena (in urma cu cateva luni si de atunci incearca sa-mi schimbe optiunea) o sa dau nume anumitor personaje din scurtele mele povestiri. Sper sa va placa ambele variante.

miercuri, 4 septembrie 2013

Soacra radioactiva

O alta poveste a unor tineri care locuiau impreuna cu socrii. De aceasta data este vorba despre o soacra care a suferit un soc atunci cand a aflat ca are cancer. Comportamentul ei s-a modificat vizibil dupa diagnosticare si discutia cu medicii. 

Din fericire nu era ceva grav: cancerul fusese descoperit la timp, era intr-o faza incipienta.  Cu tratamentul adecvat si o operatie destul de simpla femeia isi capata sanatatea rapid. Insa pentru soacra, acest eveniment a declansat o lupta pe viata si pe moarte: avea impresia ca lucrurile nu sunt in regula si, prin urmare, trebuia sa ordoneze totul inainte de a muri. Iar cand spun TOTUL, ma refer inclusiv la vietile celor din jur. Si-a pregatit propria inmormantare dar si pe cea a sotului. Cei doi fii si-au vazut vietile deja programate si nu a fost chip sa o scoata la capat cu ea. Si-au zis ca e doar o faza a bolii si asteptau sa ii treaca. 
Dupa tratamentul de cancer, cu radiatii, i s-a comuncat sa nu stea in aproape de persoanele din jur, ca masura de precautie. In spital se vorbea atat de mult despre modul in care un bolnav care trece prin tratamentul cu "radiatii" incat femeia ajunsese sa creada toate basmele pe care le auzea. In sinea ei, isi facuse deja un plan de actiune: trebuia sa scape de o persoana pe care nu o dorise in viata unuia dintre copiii sai.
O data ajunsa acasa, soacra isi pune planul in practica: se aseza mereu pe locul unde obisnuia sa stea femeia. Mai mult, cand cei doi plecau de acasa, soacra isi facuse un obicei sa priveasca la tv din camera lor, asezata pe locul unde dormea nora: isi imagina ca radiatiile raman in lucrurile pe care acesta le folosea zilnic. Statea ore intregi cu fundul pe cutia cu crema de fata a nurorii (sau oricare alt produs cosmetic pe care il gasea), gandindu-se ca va "cloci" radioactiv produsul. Incepuse sa ii foloseasca hainele (halatul de baie, pijamaua, hainele de casa) pentru ca totul sa fie bine impregnat cu radiatii.

A murit de inima rea, cand a realizat ca, in timp ce faceau dragoste, fiul sau si sotia lui schimbasera locurile in pat. Pentru ea, socul de a-si "radia" fiul a fost foarte mare - a facut infarct in timp ce luau masa si discutau despre cum trebuie sa doarma un sot si o sotie: sotul mereu in stanga, femeia in dreapta, deoarece "sotia este mana dreapta a barbatului intr-o casnicie". Gluma fiului ei - "noi dormim invers decat spui dumneata, pentru ca dimineata lumina e prea puternica pe partea mea de pat" - a facut-o sa realizeze ca planurile ei dadusera gres.

marți, 3 septembrie 2013

La donna e mobile


Imi aduc aminte despre invataturile stra-bunicii mele, o femeie simpla dar cu multa creativitate. Desi eram foarte mica, imi spunea mereu ca "in casa unde femeia nu e gospodina, treaba nu merge".  Nu pricepeam eu ce inseamna a fi gospodina pe atunci, dar am inteles ce anume voia sa spuna multi ani mai tarziu. 

Unele din articolele ce vor urma au pornit de la sensul pe care cuvantul "gospodina"il are in zilele noastre. Multe femei  ii atribuie doar intelesul de "menajera" si atat. A fi gospodina inseamna mai mult decat a face curatenie si mancare. Inseamna sa te ingrijesti de caminul pe care il imparti cu omul de langa tine si casa in care iti cresti copiii.

Poate ca multe dintre voi se vor supara cand voi spune ca o femeie trebuie sa aiba grija de casa. Mie mi se pare normal acest lucru: barbatii nu sunt programati genetic pentru asta. Cu siguranta exista si barbati care gestioneaza perfect banii si necesitatile unei gospodarii: sunt insa fenomene rare si trebuie apreciati! 
Din experienta, am vazut ca in cele mai multe familii barbatul este cel care ajuta la treburile casei. Distributia sarcinilor domestice, intocmirea listelor de cumparaturi si supravegherea casei apartine totdeauna femeii. Si asta nu e rau si nici nu este un lucru injositor, in opinia mea. Sunt multe studii care au demonstrat abilitatile femeilor in indeplinirea mai multor sarcini deodata dar si in planificarea/organizarea in cel mai eficient mod a activitatilor.  

Femeia gestioneaza plata facturilor si a cheltuielilor casei, indiferent de sursa de venit a banilor - pentru ca intr-o familie armonioasa nu exista banii mei sau banii tai. Veniturile financiare sunt, in acest caz, banii nostri. Sunt multe povestile pe care le-am auzit despre bani si casnicie, iar unele din ele vor fi gasite cat de curand aici, pe blog.

luni, 2 septembrie 2013

Haios si interesant. Despre convietuirea in cuplu

Doi tineri in noapte nuntii. El isi da repede pantalonii jos sii ii spune sotiei sa ii imbrace.
Ea: nu pot sa port pantalonii, sunt prea mari si nu imi vin.
El: Foarte bine. Sa tii minte asta, in casa asta eu port pantaloni, eu sunt cocosul.

Ea isi da chilotii jos si il pune sa ii imbrace.
El reuseste sa ii traga pana la genunchi apoi zice: nu reusesc sa intru in ei.
Ea :BUn. Nci n-o sa reusesti vreodata sa intrii in ei daca nu iti schimbi comportamentul

duminică, 1 septembrie 2013

Long time no see

Timp de mai multe luni nu am postat nici o poveste noua (desi va promiteam si unele intamplari cu nurori). Asta nu inseamna ca nu am scris. Am scris, am rescris si am trait unele din povestile pe care urmeaza sa vi le impartatesc. Saptamana va incepe cu o poveste noua si frumoasa.

O toamna minunata va doresc!