Culmea... soacrei.

Va mai aduceti aminte de "Culmea nesimtirii"? Circulau la un moment dat mai multe bancuri despre "culmi". Unul dintre acestea suna in felul urmator: "Culmea nesimtirii - sa impingi o baba pe scari si s-o intrebi apoi unde se grabeste" 

Acest banc da tonul povestii de azi, in care o tanara pereche incerca sa traiasca in liniste si pace intr-o maaaaaaaare casa. Mircea (asa il chema pe tanarul nostru) este manager intr-o companie de turism si are ca obligatie de serviciu verificarea anumitor sucursale din teritoriu. Luiza (sotia sa) face parte din managementul unei multinationale si are in subordine diverse echipe de specialisti. Avem si personajul "soacra", o femeie din provincie, casatorita tarziu cu un mosneag, fost crai de curte veche si cu punga larga pentru nurii adolescentini. Agreabila cu musafirii, iti era imposibil sa crezi ca aceasta femeie este, in fapt, o scorpie de o rautate inimaginabila. 

Ajunsa "la oras", doamna soacra avea pretentii de inalta educatie si inteligenta. Se dorea a fi o lady desi matrapazlacurile pe care le facea vorbeau fara echivoc despre caracterul sau. Pentru ca nu isi dorise o nora in casa atat de repede (copilul sau trebuia sa mai fecioreasca pana pe la 35de ani), inventa mereu "jocuri" pentru nora. Iar pentru ca nora nu intra in jocul sau, provocarile curgeau.

Vreau sa va povestesc despre ultima provocare, la care am si asistat: Mircea pleaca in delegatie, iar noi, ca fetele, hotaram sa ne intalnim seara la un pahar de vin. Luiza ma invitase, de fapt, sa vad cu ochii mei ceea ce se intampla si sa raman cu ea peste noapte. Ne intalnim si plecam spre casa Luizei. La intrare ne intampina soacra, toata lapte si miere, incercand sa se autoinvite la discutiile noastre. Norocul meu a fost ca incepusem deja sa ii spun ca vom lucra pana noaptea tarziu, la un proiect comun. Cand intru in camerele celor doi, am inghetat. La propriu. In camera nu erau mai mult de 10 grade! Luiza imi spune sa ma fac comoda. Cand vede ca sunt nedumerita si ma uitam ciudat la ea, imi spune: "Stiu ca e frig. Asta se intampla de fiecare data cand Mircea e in delegatie. Soacra-mea inchide centrala iar la ea in camera soba duduie cu lemne. Am incercat sa discut cu ea despre situatie dar cand am intrebat de unde iau lemne pentru foc, a schimbat subiectul, mi-a intors spatele si a plecat. Am cautat toata curtea, nu stiu unde le tine". Eu raman muta de uimire si inteleg acum de ce prietena mea era mai tot timpul racita. Chiar o sfatuisem sa mearga la medic pentru ca racelile se tineau lant. Pun mana pe calorifere - erau aproape reci, cat sa nu te poti plange: doar cateva grade, simteai raceala daca ramaneai cu mana pe ele pret de cateva secunde.

Ne bem vinul asa cum scrie la carte -la temperatura camerei - si intre timp eu comand pizza. Intre timp, prietena mea aduce patura electrica si incepem sa ne incalzim. Vorbim noi, ca intre fete, destul de mult timp, intrerupte din cand in cand de doamna soacra (asculta la usa si, aparent, noi vorbeam prea in soapta). Cum se facuse deja noapte, imi chem un taxi si plec spre casa.

A doua zi, Luiza face febra si e racita. Pentru ca se simtea foarte rau, ramane acasa. Infofolita in paturi, aude cand soacra deschide usa, se uita in dormitor si trece mai departe, inspectand apartamentul. Dupa 10 minute, spre surprinderea ei, isi aude soacra vorbind la telefon cu una din surorile ei, explicand ca "nesimtita de nora-mea nici macar patul nu si l-a facut. A adus aseara o alta panarama si s-au betivanit pe spezele lui Mircea. Amaratul isi petrece viata prin hoteluri si delegatii ca sa o intretina pe pramatia asta". Si afla apoi de planul pus la cale de soacra-sa impreuna cu cele 3 surori: soacra scutea niste bani daca oprea caldura "pramatiei". De altfel, trebuiau sa gaseasca metode pentru a o face sa isi piarda slujba. Sperau ca racelile continue provocate de lipsa caldurii  sa ii faca pe cei din subordinea nurorii sa reclame conducerii faptul ca aceasta imbolnavea cu buna stiinta colectivul. Urmatorul pas pe care il planificau: sa informeze pe unul din sefii Luizei cum ca era bolnava de TBC (pentru ca tusea prea mult, de fiecare data cand racea).
Luiza a tacut malc si s-a facut mica mica intre perne si plapume. A asteptat sa iasa soacra din apartament si m-a sunat sa vin de urgenta pana la ea cu un taxi si sa o astept in strada. A reusit sa iasa afara din casa, pe una din usile laterale si apoi, mi-a povestit tarasenia. Am mers apoi la cumparaturi: paturi si perne electrice, o aeroterma cocheta si minuscula, o pereche de sosoni cu incalzire pentru picioare dar si un fierbator de apa, multe ceaiuri aromate si cafea. Seara, Luiza ajungea acasa si scotea dintr-un sertar al patului plapuma in care se aflau paturile electrice si aeroterma si le punea in functiune. Trecea apoi la fierbatorul de apa si prepara un ceai foarte aromat - incropise un mic bar chiar langa biroul ei.

Cand a venit Mircea acasa, Luiza inca tusea. Incep discutiile despre doctori, raceala continua si tusea sacaitoare. Exasperat o intreaba cum este posibil ca la plecare ea sa fie sanatoasa, iar la intoarcere sa fie atat de bolnava, insinuand ca Luiza ar face asta intentionat. Replica Luizei: "Chiar! Cum o fi posibil?!".  

Soacra pune si ea gaz pe foc: Luiza ar trebui sa se controleze, poate are o boala grea, pe care medicii nu sunt capabili sa o depisteze si nu ar fi corect sa imbolnaveasca pe toti ai casei. Iar cum la ea vin foarte multi prieteni, ar fi bine ca Luiza sa ramana in camera pe toata durata vizitei acestora: soacra nu voia sa i se reproseze ca i se imbolnavesc prietenii de fiecare data cand se intalnesc.

Seara, ii invit pe amandoi in oras (Luiza imi povestise de faptul ca avusesera o discutie aprinsa). Cand ne intalnim, vad tensiunea dintre cei doi. El, suparat si frustrat, insinua deja ca Luiza "face pe bolnava ca sa nu aiba relatii intime cu el". Luiza simte ca incepe o noua discutie. Eu incep sa rad. Nu imi venea sa cred ca vorbeste serios. Amandoi se uita la mine consternati iar eu le spun, amandurora ca sunt doar niste prosti indragostiti si ca am eu medicamentele minune pentru boala Luizei. Garantam insanatosirea grabnica. Dar tratamentul era valabil abia peste doua zile si i-am rugat sa aiba putina rabdare.

I-am spus Luizei sa rezerve o masa (fix peste 2 zile) si sa manance impreuna cu Mircea la un restaurant unde stiam ca nu exista semnal la telefon.

Apoi am pus la cale urmatorul plan: las cele doua zile sa treaca si, in timp ce porumberii luau pranzul, o sun pe soacra Luizei si ii spun ca sunt una din asistentele lui Mircea. Acesta era nevoit sa plece in delegatie urgent, la Baia Mare si se va intoarce peste o saptamana. O mai rugam sa ii transmita si sotiei mesajul in legatura cu urgenta intervenita. Dupa care merg la restaurantul unde erau cei doi. Ii spun lui Mircea ca am o surpriza si il rog sa isi ia liber pentru restul zilei. Cert este ca amandoua ne-am straduit sa il tinem destul de ocupat. Intr-un final, ii dau liber Luizei dar ii retin sotul pentru o consiliere  intr-unul din proiectele mele. Cand ramanem singuri, ii explic situatia Luizei. Lui Mircea i se pare ca sunt o nebuna frustrata care nu o suporta pe ma-sa. Totusi, il rog sa imi faca o favoare: sa ramana la un pahar de taina pana la tarziu, in noapte.

Mircea a acceptat destul de greu iar eu am schimbat subiectul. Am vorbit despre tot felul de proiecte, despre politica si politicieni, fotbal, agricultura si multe alte nimicuri. Spre ora doua, hotaram ca este momentul sa mergem si sa vedem ce face Luiza (care ne pisa cu telefoanele: soacra-sa nu ii transmisese mesajul de la "asistenta"). Ajungem, intram in casa pe usa de serviciu, pentru ca nu voia sa o trezeasca pe maica-sa ("saraca, munceste ca o roaba sa intretina gospodaria"). Mircea face ochii mari cand isi vede nevasta infofolita in sapte cojoace, suita in varful patului, intre plapumi, cu o cana imensa de ceai. Era atat de frig incat aburii ne ieseau pe nas si pe gura, iar in camera erau putine grade de caldura. Il invit sa verifice caloriferele - erau amortite, aproape reci.

Ce a urmat? Un tambalau imens incat a trezit toata casa si vecinii. Scandal cu maica-sa - cuvinte grele si urate, dar si cu nevasta-sa, pentru ca tolerase toate prostiile si nu avusese destula incredere in el, incat sa ii povesteasca prin ce trece. Luiza a scapat destul de usor - a ramas totusi cu o sensibilitate le frig care ii afecta laringele din toamna pana primavara tarziu. Soacra nu s-a lecuit insa si tot pune la cale diverse matrapazlacuri. Din nefericire pentru ea, Luiza are prieteni foarte buni, carora am avut eu grija sa le povestesc despre "doamna draguta" cu rol de soacra.